Rudenko (Sarisky) Ivanca

Nume: 

Sarisky

Prenume: 

Ivanca

Nume după căsătorie: 

Rudenko

Ziua naşterii: 

28

Luna naşterii: 

01

Anul naşterii: 

1915

Localitatea naşterii: 

Bazargic

Provincia naşterii: 

Cadrilater

Sexul: 

feminin

Etnia: 

bulgar

Stare civilă: 

căsătorit(ă)

Mediul de provenienţă: 

urban

Categorie profesională: 

muncitor

Membru din ilegalitate: 

nu e membru

Vârsta intrare în partid: 

-

Funcţii conducere: 

Conducere centrală

Biografie: 

Membră de partid din 1933 Născută la 28 ianuarie 1915 în orașul Bazargic, R.P. Bulgaria Originea socială: muncitorească Naționalitatea: bulgară Căsătorită Are 5 clase primare și două clase profesionale Profesia: țesătoare de covoare În prezent este șefa Secției muncii de partid în rândul femeilor al Comitetului regional București al PMR Tatăl a fost muncitor fierar, a decedat în 1925, mama se ocupa cu munci ocazionale. Rudenco Ivanca de la vârsta de 11 ani a început să lucreze la un atelier de covoare. Din 1928 a urmat doi ani școala profesională și a ajutat la munca tehnică a organizației UTC din Bazargic. În 1931 a fost încadrată în UTC. Muncind cu devotament și curaj, în 1933 a fost primită în PCR. După primirea ei în partid a activat ca membră în Comitetul județean Bazargic al UTC. În septembrie același an în urma unei căderi, a fost arestată de siguranța din Bazargic. La cercetare după ce a negat un timp că ar cunoaște pe un alt tovarăș care fusese arestat înaintea ei și o dăduse și pe ea, până la urmă a recunoscut acest lucru. Nu a dat însă pe nimeni, astfel căderea s-a oprit la ea. A fost condamnată la trei luni închisoare pe care însă nu le-a executat fiind luată între timp în Comitetul Regional UTC la Constanța. Mai târziu această condamnare a intrat în amnistie. În 1936 a plecat în Uniunea Sovietică pentru a urma o școală de partid. În 1938 s-a reîntors în țară și după scurt timp a fost arestată și cercetată - unde a fost. Susținând că tot timpul a fost în București, a fost eliberată după o lună. După eliberarea ei a muncit un timp în Comitetul Județean Bazargic, apoi membră a Comitetului Regional Constanța al PCR având ca sarcină organizarea UTC în Dobrogea. A muncit cu elan și perseverență pentru îndeplinirea sarcinilor. Nefiind însă suficient de vigilentă, a admis să fie trimis un curier neverificat la centru pentru aducerea materialului ilegal. Pentru acest fapt a fost sancționată cu vot de blam. În iunie 1941 a fost adusă la București ca instructoare a CC al PCR, cu Comitetul județean București al PCR și cu CC al UTC a avut această muncă până în decembrie același an când luând poziție față de unele elemente trădătoare din conducere, a fost îndepărtată cinci luni din muncă, apoi dată la munca de reabilitare la județeana UTC din București. În august 1942 în urma unei căderi a fost din nou arestată. La Siguranță a avut o purtare demnă și hotărâtă. A fost condamnată la muncă silnică pe viață. În închisorile Văcărești, Ploiești, Mislea a avut atitudine curajoasă și devotată, astfel că în timpul incendiului de la închisoarea Ploiești, a trecut fără șovăire prin flăcări pentru a scoate tovarășele de sub dărămături. După eliberarea țării de către Armata Sovietică a fost trimisă să muncească la CC al UTC, apoi la Tineretul Progresist. În vara lui 1946 a fost scurt timp instructoare a Comitetului județean București al PCR. În același an a fost pusă asistentă la școala electorală pentru femei, iar după închiderea cursurilor a plecat în Dobrogea în campanie electorală. După alegerile din noiembrie 1946 a fost numită responsabilă organizatorică și membră a CC al UFAR. În 1947 a primit sarcină din partea Secției centrale de femei a CC al PMR să organizeze școala medie de femei de două luni, unde a muncit până în 1948 când a plecat cu soțul ei în Iugoslavia, care a fost numit ambasador RPR la Belgrad, apoi în toamna lui 1949 în R.P. Chineză. În 1952 s-a reîntors în țară, a fost repartizată la Sectorul UTM al Secției de organe conducătoare de partid, sindicale și de UTM al CC al PMR. În 1953 a avut sarcini în pregătirea celui de-al treilea Festival al Tineretului și Studenților de la București. Din ianuarie 1954 este șefa Secției muncii de partid în rândul femeilor și membră a biroului Comitetului regional București al PMR. Cei care-i controlează munca arată că muncește cu simț de răspundere, este consecventă și insistă mult pentru antrenarea biroului regional în rezolvarea problemelor aparținând muncii de partid în rândurile femeilor. Se ocupă de selecționarea și creșterea cadrelor reușind să complecteze secția cu cadre corespunzătoare. Are inițiativă și face propuneri concrete pentru antrenarea femeilor în muncile obștești. Are atitudine partinică în relațiile de muncă. Urmează Școala superioară de partid „Ștefan Gheorghiu” fără frecvență. Despre familie cunoaștem următoarele: mama trăiește în RP Bulgaria, în trecut a fost simpatizantă a mișcării muncitorești, are doi frați, unul este zidar, altul lucrează la o carieră de piatră. Ambii sunt în R.P. Bulgară. Soțul ei este șef al unei Secții a CC al PMR. Secția de cadre a CC al PMR este de părere că Rudenco Ivanca corespunde în funcția pe are o are. 6 decembrie 1955 DANIC, Fond CC al PCR- Secția Organizatorică - Dosare Anexă, dosar 67/1956, f. 22-23

Biografie exemplară: 

Da

BioScan: 

Din Vechiul Regat: 

Regiunile alipite

Localități unde a activat: 

Inchisoare: 

Nu

Detenţie: 

Da, în repetate rânduri

Arestat: 

detentie, internare etc

Cea mai mare funcție: 

centrală